Aleargăm cu toții grăbiți. Alergarea noastră se intersectează haotic. S-ar părea că am pierdut Sensul.
Grija zilei de mâine ne apasă inima sufocându-ne bucuria. Mâinile și mintea ne sunt antrenate într-o muncă ce parcă nu mai are sfârșit. Trudim! Suntem obosiți, dar nu mai știm să ne odihnim. Suntem cu fiecare pas mai aproape de epuizarea sufletului nostru întru cele pământești și am pierdut conectarea cu ursa Puterii.
Ne impiedicăm sub greutatea grijilor și cadem cu ochii în pământ în timp ce deasupra noastră stă Cerul…așteptându-ne.
Comentarii recente