Cum mai pot spune unui tânăr: căsătoria este de neînlocuit?

Pr. Emil Marian Ember

    De prea multe ori, „înțelepții momentului”, cărturarii sau intelectualii de modă veche se mulțumesc să constate criza familiei din societatea contemporană și să asiste neputincioși la destrămarea căsătoriei, pe fondul promovării unor non-valori. Un discurs moralizator sau acuzator de acest gen nu ar da prea mare rezultate în fața unui tânăr din ziua de azi. Nu aceasta ar fi metoda de adoptat!

Nu ar fi mai ușor nici dacă am edita un set de reguli sau un cadru fix pentru tânărul nostru pentru a-l călăuzi cu forța spre căsătorie: nu fă asta… nu e bine să privești așa… trebuie să respecți asta… L-am pierde din prima clipă fără drept de apel! Și atunci?

Ne reprofilăm, înghițim în sec și mergem mai departe? Nici această atitudine nu este satisfăcătoare. Nu putem sta nici cu mâinile în sân, nu putem trece nici cu buldozerul pentru a anihila „noua ordine socială”, care este de fapt anarhia! Avem nevoie să renunțăm la a privi negativul și să căutăm soluții pentru ca viața socială în cotidian să se sprijine pe valorile tradiționale, intrinsece.

Este o tentativă curajoasă și nu mă erijez într-un profesionist sau magician care scoate soluția „din teacă”. Dimpotrivă, vreau să adaug câteva reflecții la observațiile care mi s-au făcut de-a lungul timpului privind vocația naturală a omului la căsătorie. Dacă vrei să convingi pe cineva de valoarea căsătoriei, cuvintele de cele mai multe ori sunt ineficiente sau sunt chiar de prisos. Dacă îi spui unui tânăr: eu cred în căsătorie și îi împărtășesc experiența de viață de familie, cu bune și cu mai puțin bune, chiar dacă el preferă „sexul fără obligații” poate va începe să se gândească un pic mai serios la semnificația căsătoriei, pornind de la : de ce părinții mei au ales să se căsătorească? De ce au ales să mă aibă, să mă crească, să îmi lase o moștenire (nu neapărat materială!)? Iar odată antrenat în iureșul acestei introspecții, va descoperi că inima lui știe să bată, poate să iubească, poate să se angajeze pentru o relație de durată, recunoscută în plan social sau chiar și eclezial. De ce? Fiindcă nu există siguranță adevărată decât în căsătorie… căci doar în cadrul căsătoriei se poate vorbi de o paternitate responsabilă, oricât de multă bunăvoință ar exista în cazuri excepționale extra-conjugale.
Investiția pentru căsătorie este de durată, nu se vede decât în timp. Căsătoria este o școală în cadrul căreia fiecare partener este novice, dar dispus să învețe până la sfârșitul vieții. Este o școală grea, cu examene multe, iar majoritatea lor nu se promovează o dată pentru totdeauna, ci trebuie să fii pregătit să le repeți pe îndelete, de fiecare dată când ți se cere. Dar acest lucru se poate realiza, deoarece este necesară îndeplinirea unei singure condiții: să iubești cu fidelitate până la sfârșit!

Pare o poveste pentru copii… e mult prea greu – ar fi răspunsul tânărului nostru la această provocare… Și totuși, atunci când savurezi bogăția satisfacțiilor din viața de familie întemeiată pe căsătorie ajungi să fii deplin convins că: mariajul este de neînlocuit! Vizitează www.marriageweek.ro pentru mai multe detalii și poți fi alături de cei care încă mai cred în valoarea căsătoriei!